Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Click aici pentru a afla mai multe detalii. ascunde mesajul

Istoricul săriturilor în apă în România

ultimul update03 Iul 2014, 17:41

Desi nu exista prea multe date referitoare la momentele aparitiei si organizarii primelor concursuri de sarituri in apa in Romania, cu siguranta ele sunt legate de evolutia inotului ca sport si se plaseaza in a doua jumatate a sec. al XIX-lea. Aruncatul in apa si sariturile de pe maluri si poduri au constituit o tentatie, o placere, dar si un act de curaj. 

Dezvoltarea inotului ca sport si construirea unui numar tot mai mare de bazine au contribuit la crearea unui nou sport, in care apa inlocuieste saltelele de gimnastica, iar trambulina (platforma) - aparatul de lansare (elan, bataie, desprindere, dupa caz). Faptul ca, inca din 1904, sariturile au fost incluse in a III-a editie a programului J.O. moderne, confirma ca acest sport era cunoscut si practicat, iar sportivii erau apti sa participe la o intrecere sportiva.

Aparitia si dezvoltarea sariturilor in Romania au fost influentate de raspandirea inotului si consacrarea sa ca sport, de construirea unor bazine, de exemplele oferite de alte tari, precum si de evolutia acestui sport in intrecerile olimpice si internationale. Dezvoltarea lor nu a fost spectaculoasa, pentru ca nici conditiile materiale (bazine, instalatii specifice) nu le-au permis acest lucru. 

Inceputurile dateaza de la jumatatea sec. al XIX-lea, insa abia spre jumatatea secolului urmator s-au inregistrat unele succese, mai ales pe plan intern si, foarte timid, pe plan international. 

S-au gasit date referitoare la acest sport in numeroase lucrari. Postolache, in Istoria Sportului Romanesc, consemneaza editarea cartii Maestrul de inot aradean in 1845, la Arad. Aceasta era considerată „un manual modern de specialitate care cuprindea metodica invatarii diferitelor stiluri de inot, a sariturilor in apa, igiena inotului, salvarea de la inec etc”.

In 1922, au aparut primul cod de punctaj al sariturilor in apa si clasificarea pe categorii a saritorilor, elaborate de Neagu Boerescu. In lucrarea Sportul Romanesc de-a lungul anilor (E. Ghibu, I. Todan) se gasesc date referitoare la antrenamentele sariturilor in apa, desfasurate in Bucuresti in anul 1916.

In 1923, sariturile sunt prezente in concursul national de inot, organizat la Baile Felix, langa Oradea, iar programul cuprindea (in terminologia vremii) „salturi” (3 impuse si unul ales). Programul campionatului regiunii Bucuresti, din 1924, cuprindea, alaturi de probele de inot, si urmatoarele sarituri: saritura dreapta cu elan, saritura inainte cu elan, saritura inapoi fara elan, in echer, salt si jumatate inainte cu elan, salt inapoi fara elan.

Referitor la locul aparitiei sariturilor, acesta este foarte greu de precizat. Unii sustin ca Sibiul ar fi prima localitate unde „s-a sarit”, urmind alte localitati, printre care și Bucureștiul. Este clar insa ca acolo unde se organizau concursurile de sarituri (Oradea, Bucuresti, Cluj, Sibiu etc.) existau bazine si instalatii specifice, sportivi initiati in acest sport, si specialisti in domeniu (organizatori, instructori, arbitri). 

Aproape toate strandurile care se construiau erau dotate cu trambulina, ceea ce constituia un punct de atractie pentru tineri. Ștrandurile din Bucuresti (Obor, Bragadiru,Tirul, Kiseleff) si cele din Sibiu, Oradea, Cluj, Lugoj sau Eforie au oferit conditii pentru practicarea si organizarea unor competitii de sarituri. Dupa 1950 au aparut bazinele acoperite: Floreasca (ulterior abandonat de saritori), bazinul special pentru sarituri de la Complexul National Bucuresti si cele din Oradea, Cluj, Sibiu, Bacau (aici s-a creat un puternic centru de sarituri).

Dupa 1952 incepe o etapa de consolidare si afirmare pe plan intern a acestui sport, asigurându-se conditii necesare de practicare. Incepand din 1970 se pune mai mare accent pe antrenarea copiilor si juniorilor (obiectiv realizat dupa 1980), in vederea obtinerii unor rezultate superioare la competitiile oficiale (obiectiv realizat dupa 1990). C.N. au reprezentat, intr-un fel, oglinda acestor etape parcurse. 

In 1928 a inceput C.N. pentru barbati si a suferit multe schimbari in programul de concurs. Incepand din 1952, C.N. s-au desfasurat la doua probe: trambulina si platforma. C.N. de femei incepe in 1937, dupa unele surse, ori in 1946, dupa altele. In 1969 se introduc in program sariturile de la trambulina de 1 m, iar din 1995, probele de sarituri sincron (perechi) de la trambulina de 3 m si de la platforma. In prezent, C.N. se organizeaza in fiecare an (de regula in bazin acoperit si descoperit), pentru seniori (m + f), juniori I si II (baieți si fete) si pentru copii, pe 4 categorii de varsta (baieți si fetite), la trambulinele de 1 m si 3 m si la platforma, iar pentru seniori, juniori I si, partial, juniori II se desfasoara si la probele de sarituri sincron.

Primul campion national a fost saritorul Torok, care in 1928, la C.N. de la Cluj, a castigat titlul cu 105 puncte. Alexandru Lascu a dominat proba de trambulina peste 20 de ani (1930-1953), ultimul sau titlu de campion fiind obtinut in anul 1952 (la 41 de ani).

Alti saritori care s-au impus in anii urmatori au fost: fratii Herbert si Klaus Wittenberger cu 8 si, respectiv, 5 titluri (1952-1958); Gheorghe Banu (7 titluri); Pantelimon Decuseara (5 titluri); Ion Ganea (peste 15 titluri, intre anii 1965-1976); Radu Udvescu (20 titluri, intre 1994-1997); Gabriel Chereches (18 titluri, intre 1991-1997); Cornel Pop (16 titluri, intre 1980-1988); Alexandru Bagiu (13 titluri, 1977-1982); Mathias Kaiss (12 titluri, intre1979-1986); Vasile Nedelcu (10 titluri, intre 1976-1980); Tarsi Csaba (7titluri, intre 1992-1997). 

La juniori s-au remarcat in ultimii ani: Adrian Gavriliu (13 titluri) si Gabriel Chereches (11 titluri).

La C.N. feminin, prima castigatoare (dupa unele surse) a fost E. Matilda (1937), iar dupa altele, M. Dumitrescu (1946). Au cucerit mai multe titluri de campioana urmatoarele sportive: Emilia Lupu-Negulescu (12 titluri, 1955-1963); Melania Traistaru Decuseara(peste 15 titluri, 1965-1974); Ibolya Viorica Kelemen (5 titluri, 1956-1959). Dupa 1970, printre sportivele care au realizat cel putin 5 titluri de campioana s-au numarat: Clara Ciocan (21 titluri, 1994-1997); Ecaterina Dumitru (11titluri, 1970-1972); Ileana Parjol (11 titluri, 1981-1991); Isabela Bercaru (9 titluri, 1980-1987); Ioana Voicu (8 titluri, 1988-1995); Oana Dinu (8 titluri, 1994-1997); Ruxandra Hociota (7 titluri, 1975-1984); Felicia Carstea (7 titluri, 1979-1983); Anisoara Oprea (7 titluri, 1993-1997); Georgiana Sacaleanu (5 titluri, 1975-1978); Ionica Tudor (5 titluri, 1989-1993); Anca Tilea (5 titluri, 1995-1997).

La junioare au obtinut titluri: Clara Ciocan (15 titluri), Oana Dinu (8 titluri) și Anisoara Opriea (6 titluri).

Activitatea competitionala internationala a debutat cu Balcaniada din 1946, desfasurata la Split. Alexandru Lascu a fost primul roman care a cucerit un titlu balcanic la sarituri. Balcaniada a ramas si in continuare o competitie importanta pentru saritorii romani. Dintre cei care au intrat in posesia medaliilor de aur ii mentionam pe: Ion Ganea (2 titluri, in 1969); Gerhard Fabich si Sorana Prelipceanu (1973); Georgiana Sacaleanu (trambulina si platforma). Vasile Nedelcu (trambulina) si Ion Ganea (la platforma, al 9-lea titlu balcanic, in 1976); Magdalena Toth, Felicia Carstea, Alexandru Bagiu (1979).

La probele pe echipe, seniorii s-au clasat pe locul I in 1982, 1983, 1986,1988, iar juniorii, din 1981 pana in 1989. In 1996, junioarele au cucerit 3 titluri balcanice. 

Saritorii romani au debutat la Olimpiada in 1972 (Munchen), prin Melania Decuseara-Traistaru si Ion Ganea, care nu au depasit insa faza calificarilor. La JO din 1980 (Moscova), Ruxandra Hociota a ocupat locul XV, la trambulina, Felicia Carstea locul XXIII la trambulina, iar Alexandru Bagiu locul XIII la platforma si locul XXIII la trambulina. În 1992 (Barcelona), Ioana Voicu s-a calificat in finala de 12, clasandu-se in final pe locul IX la platforma, iar la editia din 1996 (Atlanta), Clara Ciocan a ocupat locul X la platforma, Anisoara Opriea locul XXII la platforma si Gabriel Chereches locul XXIV, la aceeasi proba.

In intrecerile de sarituri din cadrul Universiadelor (JMU): in 1961, Gh. Banu a obtinut medalia de BRONZ, la trambulina si platforma, iar Emilia Negulescu - medalia de BRONZ la platforma; in 1981 Ruxandra Hociota cucereste medalia de BRONZ la trambulina.

Saritorii romani au reusit sa se claseze in primele 8 locuri la C.E. seniori astfel:

  • in 1966, primul roman intrat in finala unui C.E. sen: Pantelimon Decuseara - locul VI; 
  • Isabela Bercaru ocupa locul V la trambulina - 1985;
  • in 1983, Cristina Szakacs ocupă locul VI la platforma, performanta repetata in1985 de Ileana Parjol-Gheorghe; 
  • in 1991, Ileana Parjol - locul V la trambulina; Ioana Voicu - locul VIII la platforma;
  • in 1993, Clara Ciocan - locul V si Mihaela Coman - locul VII, ambele la platforma; Clara Ciocan - locul VI la platforma
  • în 1995, Oana Dinu - locul X la trambulina;
  • în 1997, Clara Ciocan - locul VII la platforma si locul XX la trambulina - 1 m.

Cupa Europeana la senioare s-a finalizat cu clasarea pe locul III pe echipe in anii 1979, 1983 si 1992. 

La CM de juniori, Gabriel Chereches aduce prima medalie de BRONZ, in1991, la platforma si ocupa locul V la trambulina.

In 1993, la juniori, cu locul I, G. Chereches cucereste pentru prima oara medalia de AUR, la platforma, iar Anisoara Opriea se claseaza pe locul VI la aceeasi proba. 

Juniorii mici obtin, in 1993, 2 medalii de ARGINT: Clara Ciocan (trambulina - 1 m) si Mihaela Coman (platforma), si alte doua locuri V si un loc VI.

In 1994, la C.M. de juniori desfasurat in China, Clara Ciocan si Gabriel Chereches reusesc cate doua clasari pe locurile VI.

Un bilant valoros realizeaza juniorii (I si II) la C.E., unde cuceresc 6 medalii (3 de AUR, 2 de ARGINT, 1 de BRONZ). Medaliatii cu aur au fost: G. Chereches in 1992 (II), 1995 (I) si D. Vasilescu in 1993 (II). Cu argint: G. Chereches in 1992 (II) si 1993 (I). Cu bronz: G. Chereches in 1991 (II).

La CE de junioare (I si II) au fost obtinute 18 medalii (3 de AUR, 5 de ARGINT si 10 de BRONZ). Luiza Nicolaescu a fost prima medaliata, in 1982, la platforma, obtinand medalia de BRONZ. Medaliatele cu aur: M. Coman in 1993 (II), CI. Ciocan, în 1995 si 1996 (I). Cu argint: L. Nicolaescu, in 1983 (I), D. Popa, in 1987 (I), O. Dinu, in 1993 (II), L. Nemteanu, in 1997 si in 1998 (I), R. Ciobanu, in 1999 (II). Cu bronz: L. Nicolaescu, in 1982 (I), Cr. Timar, in 1983 (I), I. Voicu, in 1989 (I), A. Opriea, in 1993 si 1995 (I), M. Coman, in 1994 (I), A. Udvescu, in 1991 (II), Cl. Ciocan, in 1992 si 1993 (II), doua medalii.

La C.E. din 2000 (Istanbul), junioara Andra Opinca a castigat medalia de ARGINT la platforma, iar juniorul Cornel Ardeleanu, pe cea de BRONZ, la aceeasi proba. 

Numerosi antrenori au contribuit la initierea, pregatirea si participarea in competitiile internationale a sportivilor romani: Alexandru Lascu, Herbert Wittenberger, Norbert Hatzack, Klaus Wittenberger, Arthur Horacsek, Gustav Fischer, Viorica Kelemen, Emilia Negulescu, Minodora Florian, Melania Traistaru, Elena Timar, Dumitru Popoaie, Gavril Roger, loan Ilies, Nicolae Sparios, Pantelimon Decuseara si altii.

Antrenori emeriți la sarituri in apa sunt: 
- Al. Lascu
- G. Fischer
- P. Decuseara
- N. Sparios
- M. Traistaru
- A. Popescu

Titlul de maestru emerit al sportului i-a fost conferit lui Al. Lascu.

Peste 50 de sportivi si sportive au primit titlul de maestru al sportului. In prezent, o noua generatie de antrenori se afla in plin proces de afirmare. Un cuvint de apreciere se cuvine pentru recunoasterea muncii arbitrilor si activului obstesc (in majoritatea cazurilor, parintii saritorilor), care au sprijinit cu pasiune aceasta ramura a sportului.

Trebuie mentionata si contributia cunoscutului cronicar sportiv Dumitru Stanculescu, care a prezentat de-a lungul anilor, in Gazeta Sporturilor, problemele cu care s-a confruntat acest sport.

Pe lista arbitrilor FINA la sarituri au fost inclusi: loan Ilies, Pantelimon Decuseara, Nicolae Sparios, Andrei Gavozdea, Angela Marginean, Adrian Cherciu, Claudia Roxana Ursea, Catalin Gheorghe Cazan.

La sfarsitul anului 2000 sariturile in apa se practicau in 7 sectii afiliate din Bacau, Bihor, Sibiu si Bucuresti, de 401 sportivi legitimati (360 copii, 33 juniori, 8 seniori), indrumati de 17 antrenori.

  • Mercedes Benz
  • Arena
  • Kober
  • Campofrio
  • Seratel
  • Adeplast
  • Myrtha Pools
  • Aqua Carpatica
  • Isostar
  • Bog Rave Advertising
  • Durby Sports Marketing
  • TVR HD
Profilul lunii
Robert
Glință
  • 1,84 mînălțime
  • 72 kggreutate
  • 190 cmanvergură
  • 18 Apr 1997data nașterii
vezi profilul complet